Tehnologia auto a evoluat incredibil, adaptandu-se la noile nevoi sociale si de mediu, precum si la dorintele clientului modern. Foarte indepartate erau motoarele cu abur din secolul al XIX-lea si carburatia mecanica extrem de poluanta din secolul al XX-lea; vehiculul hibrid preia prezentul si viitorul.
Functionalitatea si acceptarea pe piata au avut un rezultat pozitiv, transformand industria si oferind modele din ce in ce mai bune. Au mai multa durabilitate, un respect mai mare pentru mediu si o mare autonomie.
Dar stiti cum functioneaza aceasta masina puternica cu design avangardist si tehnologie ecologica?
Istoric
Vehiculul hibrid, asa cum este cunoscut astazi, nu este comparabil cu inventiile anterioare. Cu toate acestea, progresele epocilor anterioare reprezinta o piatra de hotar, un pas important care a evoluat intr-un sistem nou si eficient.
Povestea gazduieste o serie de evenimente si figuri care au depasit datorita ingeniozitatii si muncii lor grele in referire la propulsia electrica auto.
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, in 1828, a luat nastere vehiculul maghiarului Anyos Jedlik. Pe atunci, studiile asupra bateriilor electrice nu erau atat de avansate. Totusi, acesta a fost doar inceputul viitorului.
In 1835, scotianul Robert Anderson a proiectat o masina electrica la scara. Acesta a fost ulterior optimizat de Robert Davidson si Thomas Davenport.
La vremea respectiva bateriile nu aveau suficienta putere, timpul de reincarcare era foarte lent si nu aveau prea multa autonomie.
In 1896, studiile si brevetele privind hibridizarea paralela au aparut de la L. Epstein si H.J. Radiestezie. Ideile sale au fost extinse pe piata nord-americana pentru a fi folosite in modele reale.
In istoria vehiculului hibrid putem aminti contributia la fabricarea lui in 1898 a spaniolului Emilio de la Cuadra. Impreuna cu elvetianul Mark Birkigt si Carlos Vellino au proiectat niste hibrizi de serie.
Vehiculele constau dintr-un motor cu combustibil care functiona cu un generator pentru a reincarca bateriile. Un an mai tarziu, fratii belgieni Henri si Nicolas Pieper au construit o masina mica numita Voiturette.
A constat in combinarea unui motor pe benzina cu unul electric. Folosind o viteza fixa, electricitatea a fost generata pentru a reincarca bateriile. Acestea au oferit un plus de energie atunci cand urcau pante sau cobori in timpul calatoriei.
In 1899 a venit si randul lui Ferdinand Porsche, angajat al Jacob Lohner & Co, care a dezvoltat diverse vehicule hibride. Motorul pe benzina alimenta un dinam, care pe langa pornirea motorului, reincarca bateriile.
Acest vehicul hibrid avea un motor in interiorul rotii, realizand doua recorduri de viteza. Astazi este recunoscuta ca fiind prima masina hibrida de productie din lume, precum si primul vehicul cu tractiune fata.
Aceasta masina a primit numele de Lohner-Porsche si a fost prezentata la Expozitia Mondiala de la Paris din 1900. Mecanica sa a oferit o independenta totala intre roti si motorul cu ardere.